Bujorul, Paeonia lactiflora – Poveștile plantelor din grădina Vila Castelul Maria

Mi-e capul greu de atâta ploaie și m-am lăsat aproape până la pământ. Și petalele poate că o să putrezească, dar asta  e… am luat cât am putut de multă apă. Aceasta e povestea mea, bujorul.

Ah, cât sunt de delicată! Iar dacă soarele dogorește multe ore, nu rezist. Dispar încă și mai repede.

Dar nu de tot! Dispare doar floarea pe care o vede lumea, aceea care este admirată și considerată regină, dar eu mă țin tare.

Am apărut cu mii  de ani în urmă, sub o altă formă, și m-am adaptat.

Am ajuns să fiu considerat regele florilor într-o țară din Asia, dar și aici, în Europa.

E greu să fii frumos. E o responsabilitate să fii frumos, să păstrezi frumusețea, să o duci cu grijă. Un an întreg mă pregătesc pentru asta.

Știu că după ce florile trec, frunzele mele nu mai par atât de grațioase. Sunt un verde închis, un contrast atât de puternic  cu luminozitatea florii mele. Dar in frunzele acestea  pline de  clorofilă se adună lumina și hrănește rădăcina mea pentru anul următor. Nu mă tăiați până jos imediat după înflorire. Frunzele mele încă lucrează. Ele strâng putere pentru iarna care vine și pentru florile pe care le voi ridica din nou în primăvara viitoare. 

Tot ce nu se vede — rădăcina, puterea adunată în pământ — lucrează pentru ceea ce se vede. Frumusețea pe care o vedeți câteva zile (7-15 )este susținută luni întregi, peste 300 de zile de  ceea ce aproape nu observați.

Darul bujorului pentru oameni

M-am transformat.

Am renunțat la o parte biologică din mine: staminele mele s-au transformat în petale.

M-am dedicat frumuseții.

Poate că înainte, când aveam mai multe stamine și mai mult polen, mă vizitau mai multe insecte.

Dar m-am dedicat omului.

Sunt la nivelul lui, pentru că l-am văzut îngenunchind și prinzându-mă în palme, ca să mă miroasă, aducându-mi fața aproape de fața lui.

Și asta m-a emoționat.

Lumina bujorului, compușii chimici care fac magie

Voi, oamenii, sunteți fascinați astăzi de experiențele multisenzoriale. Mergeți în muzee și instalații create pentru toate simțurile. Noi, plantele, facem asta de foarte mult timp.

Întrebați-mă cum sunt făcute celulele mele și ce conțin.

La suprafața petalelor mele am celule epidermice conice. Ele formează o suprafață papilată, fină, aproape catifelată. Lumina lovește petala, o parte este reflectată, o parte intră între celule, este refractată și dispersată. Pigmenții absorb anumite lungimi de undă, iar lumina rămasă se întoarce spre ochii voștri.

De aceea par catifelată și vie.

Culoarea mea vine din antociani: peonidină, cianidină și pelargonidină. Nu-i așa că au nume curioase? Antocianii vin din grecescul anthos — floare și kyanos — albastru-violet. Prima dată acolo au fost observați.

Flavonoidele stabilizează culoarea și îi dau profunzime și lumină. Culoarea mea se mișcă odată cu lumina, temperatura și timpul.

Dimineața pot să par mai lăptoasă și mai luminoasă. Spre seară, rozul și roșul meu devin mai profunde. Lumina intră altfel în petalele mele, iar antocianii mei răspund diferit.

Dar eu nu mă întorc înapoi.

Floarea de azi dimineață nu mai este exact aceeași seara, iar mâine pornesc de acolo unde am rămas. Petalele mele pierd apă, pigmenții se transformă, lumina se așază altfel în țesuturile mele.

Nu sunt o fotografie.

Sunt o transformare vie.

Parfumul bujorului și proveniența mea

Parfumul meu vine din compuși organici volatili. În mine au fost descoperiți peste 101 compuși aromatici diferiți. Parfumul meu se schimbă în timpul zilei. În arșiță tac și mă protejez.

Vă spun bună dimineața prin parfum…. Câteodată uitați să vă bucurați că începe ziua. 

Și va spun și povestea de noapte buna tot prin parfum.

Oamenii mă cultivă de aproape două mii de ani. În China am fost cunoscut întâi și pentru rădăcina mea, apoi am devenit floare a frumuseții și a nobleții. În Europa, rudele mele vechi erau deja cunoscute ca plante de leac, iar mai târziu au venit bujorii chinezești, Paeonia lactiflora, cu florile lor mari, parfumate și pline.

Numele meu vine din Paeon, vindecătorul zeilor. Se spune că el vindeca rănile zeilor după luptă. Poate de aceea, chiar și atunci când am devenit floare, am păstrat dorința de a vindeca cu frumusețea.

În grădină la Castelul Maria sunt eu, Paeonia lactiflora, ce va vorbește în luna mai  și câteva zile din iunie. Lactiflora înseamnă floare de lapte. În numele meu a rămas lumina albă cu care am început. 

Iar aici, în România, din 2022, am sărbătoarea mea și am  devenit floare națională.

Și mă îmbujorez pentru asta.

🐜 Dulceață pentru mine – Reviewul furnicii

„Încet, încet mă urc. Mă urc până sus de tot, pentru că știu că voi găsi dulceață.

Drumul e lung pentru mine. Voi vedeți doar un boboc. Eu văd un munte verde care se pregătește să explodeze în floare.

Ajung înainte ca floarea să se deschidă. Eu știu deja secretul ei.

Pe boboci găsesc picături dulci și lipicioase. De aceea urc iar și iar.

Alte insecte poate că vor veni mai târziu, pentru parfum și culoare. Eu o vizitez înainte de spectacol.

Eu cunosc bujorul când încă își ține petalele închise.”

🎨 Darurile bujorului – Reviewul pictorilor

Noi, pictorii, am înțeles asta: frumusețea poate fi model, lumină, lecție de culoare, sensibilitate și emoție. Și bujorul le dă pe toate aproape gratuit.

Citate din mari autori și autoare

„the flowers bend their bright bodies,

and tip their fragrance to the air,
and rise,
their red stems holding

all that dampness and recklessness
gladly and lightly,
and there it is again–
beauty the brave, the exemplary,

blazing open.
Do you love this world?
Do you cherish your humble and silky life?..….”  (Mary Oliver)

În floarea aceasta am găsit model, culoare, lumină, profunzime și emoție. Unii dintre noi au iubit-o atât de mult încât au cultivat-o în propria grădină, ca să o poată privi iar și iar. (Édouard Manet)

Pentru alții, bujorul a fost modelul accesibil și viu: nu costa mult, dar oferea tot ce căutam — volum, transparență, culoare, lumină. (Vincent van Gogh)

Florile ne-au dat libertate să exersăm culoarea și să ne odihnim privirea. (Pierre-Auguste Renoir)

Bujorul a vorbit – v-a povestit din Poveștile plantelor din grădina Vila Castelul Maria.