Deutzia, Deutzia scabra – Poveștile plantelor din grădina Vila Castelul Maria

Mă numesc Deutzia!

Trebuie să mă prezint. Sunt una dintre plantele pe lângă care mulți oameni trec fără să știe cum mă cheamă. Totuși, în fiecare an, la sfârșitul lui mai și început de iunie, mă fac remarcată.

Atunci izbucnesc dintr-odată în floare așa cum un copil izbucnește în râs și se bucura de Ziua Copilului. Mă acopăr cu mii de flori mici, albe, luminoase și vesele… sărbătoresc și  eu aceasta zi .

Numele meu vine de la Johann van der Deutz, un olandez care a sprijinit cercetarea botanică. Unele  plante poartă în numele lor amintirea celor care au ajutat la cunoașterea lumii vii.

Fac parte din familia hortensiilor. Știu că multora le vine greu să creadă. Suratele mele hortensiile au frunze mari și cer multă apă. Eu mi-am făcut frunzele mai mici, ușor aspre și economice. Folosesc apa cu grijă și rezist bine verilor călduroase  de aceea m-am simțit bine și aici, la Castelul Maria.

Am ajuns în această grădină printre primele plante aduse aici, pe când Castelul Maria era încă la începuturile sale. Provenim din apropiere, de la pepiniera  Simeria  unde a existat înainte și o stațiune de cercetare și bineînțeles că am neamuri  și astăzi în Parcul Dendrologic. Distanța este mică, iar locurile ne-au fost familiare încă de la început.

Știți ceva?

În Japonia, locul de unde vin strămoșii mei, oamenii au găsit o întrebuințare neașteptată frunzelor mele. Pentru că sunt ușor aspre la atingere, le foloseau la lustruirea lemnului. Eu mă gândeam că frunzele mele există pentru a prinde lumina soarelui și pentru a mă hrăni. Oamenii au descoperit că pot aduce și puțină strălucire obiectelor făcute de mâna lor.

Mi-a plăcut această idee. Lumina pe care o adun în frunze se transformă în flori. Iar asprimea frunzelor mele se transformă în ajutor pentru meșteșugari.

Puterea mea nu stă într-o floare mare și spectaculoasă. Puterea mea stă în numărul lor.

Nu știu cu care glas să vă vorbesc, pentru că am mii de flori deschise în același timp. Unele dintre suratele mele au fost numărate de cercetători și purtau aproape cincizeci de mii de flori. Privite de aproape, fiecare floare este mică. Privite împreună, devenim un nor alb.

Un nor alb care zumzăie.

În jurul meu ziua  este  întotdeauna mișcare. Albine, bondari și alte insecte vin să culeagă nectar și polen. Florile mele duble și-au păstrat generozitatea. Chiar dacă unele dintre stamine s-au transformat în petale, numărul uriaș de flori face ca hrana oferită polenizatorilor să fie în continuare bogată.

Botaniștii și apicultorii au observat acest lucru. Există studii care au măsurat polenul și nectarul produs de diferite specii de Deutzia și au confirmat valoarea lor pentru albine.

Dar cea mai dragă dovadă pentru mine a venit într-o zi obișnuită.

La Castelul Maria a sosit un apicultor din zonă, aducând miere. S-a oprit lângă mine și a rămas privind multă vreme zumzetul florilor. A întrebat cum mă înmulțesc și de unde provin. Și-ar fi dorit să mă planteze și lângă stupii săi. Omul acela își petrecea zilele observând albinele și știa foarte bine ce plante aleg ele. Pentru mine, aceasta a fost una dintre cele mai frumoase aprecieri.

Ziua, albul florilor mele luminează grădina. Seara, când luna se ridică sau când stelele sunt limpezi, continui să strălucesc discret. Mii de flori albe adunate laolaltă prind și întorc lumina către cei care trec pe lângă ele.Iar ramurile mele înflorite rezistă mai multe zile în vază, aducând pe masă aceeași lumină albă pe care o dăruiesc grădinii.

După înflorire rămân capsulele mele uscate. Mulți le observă abia atunci. Își păstrează frumusețea și pot deveni parte din aranjamente și decorațiuni. 

Rolul meu este simplu.

Leg primăvara de vară.

Luminez câteva săptămâni grădina.

Hrănesc albinele.

Îndulcesc, prin ele, mierea.

Și spun bun venit celor care ajung la Castelul Maria!

★★★★★ — Familia Albină

Venim aici în fiecare an cu toată familia.

Parcă ne mutăm pentru două săptămâni. Este  că o vacanța exotica pentru noi. De cum se deschid florile, știm că a venit timpul.

Ne trezim dimineața și mergem direct la lucru. Totul este pregătit: mii de flori, polen din belșug și nectar cât vezi cu ochii. Nici nu trebuie să căutăm prea mult.

Ne umplem desagii și ne întoarcem acasă fericite.

Recomandăm cu drag.

★★★★★ — Un bondar mulțumit

Locație excelentă.

Am venit pentru o scurtă vizită și am rămas aproape două săptămâni. Zumzet continuu, atmosferă plăcută, trafic intens de polenizatori și hrană din abundență.

Florile sunt numeroase, bine organizate și deschise de dimineața până seara.

Vom reveni și anul viitor.

★★★★★ — Un fluture aflat în trecere

La început am crezut că este un nor alb.

Când m-am apropiat, am descoperit că norul era făcut din mii de flori.

M-am așezat pe una, apoi pe alta, apoi pe încă una. După câteva ore am renunțat să le mai număr.

Sincer, dacă aș fi albină, mi-aș lua concediul aici.